Hristos în noi (6)   

   Păcatul și păcatele au fost distruse. Nu mai există pentru cei în care „Hristos este” și care „ei sunt în El”. Pentru lume problema ori păcatul și păcatele ori problemele există încă, până la trezirea omului la Viața, „în Hristos”, dacă omul hotărăște asta. Știm bine ce zice Domnul Isus în rugăciunea din grădină, înainte de Cruce: Ioan 17:11-16. „11 Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume și Eu vin la Tine sfinte Tată, păzește-i în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentruca ei să fie „una” cum suntem și noi una. 14. Le--am dat Cuvântul Tău și lumea i-a urât, pentrucă ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. 15. Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău. 16. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.” 

   În lume „problema, problemelor” este activă mereu. Deci noi trăim „în” mijlocul problemelor din lume. Cuvântul Hristos mai sus zice „ei sunt „în” lume, dar ei nu sunt „din” lume. Nu sunt parte lumii, unde problema și problemele sunt încă prezente. Cei „din” lume încă nu au înțeles iertarea lui Hristos și neprihănirea Lui dată în schimbul problemelor (păcatelor) și când Dumnezeu prin Duhul Lui, a venit să locuiasă în om, adică „Dumnezeu în noi ”, acei care nu sunt „din” lume, dar care mai trăiesc încă „în” lume, înțeleg că „ei sunt în și din Hristos” și nu „din” lume. Scurt: noi trăim „în” lumea asta, dar nu mai suntem parte „din” ea.

     Păcatul, păcatelor ori problema, problemelor, s-a dus la Cruce, nu mai este, Domnul Isus a distrus puterea ei, bineînțeles dacă am dus păcatul la El și am fost făcuți părtași Crucii Lui, în răstignire, îngropare și înviere. Păcatul, problema estre „rădăcina” lui Adam, natura lui în om, de atunci activă și pînă când va fi această lume pe pământ, fără Hristos. Doar „în Hristos” trăim și umblăm într-o nouă Viață, „Viața” lui Hristos, o „natură nouă”, natură dumnezeiască. Deci „natura” lui Adam, veche este păcatul, problema. Problemele, păcatele sunt ale omului, ale omului vechi, care oricît încearcă religia să facă omul vechi mai bun azi cum a fost ieri, fapte, fapte bune... Nu se poate. Acest om vechi trebuie să moară cu Hristos la Cruce, ca un alt om nou să vină în ființă, „în Hristos”. În acest om nou Hristos locuiește, prin Duhul Lui și acest om nou locuiește și el, „în Hristos”, la adăpost de toate uneltirile celui rău, „în Hristos”. Acest om „în Hristos” trăiește, dar nu mai trăiește „el”, omul vechi, căci nu mai este, a murit la Cruce, ci „Hristos trăiește în el și ei în Hristos”, iar Viața pe care o trăiește, o trăiește în credința Domnului Isus Hristos.

   Galateni 2:20. „Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc, dar nu mai trăiesc eu (vechiul) ci Hristos trăiește în mine. Iar Viața care o trăiesc acum, o trăiesc în credința Fiului lui Dumnezeu.” Trăiesc „în Hristos”, învățând viața Lui să o trăiesc pe pământ ca în cer. Amin! Va urma!